Ho’oponopono este o practică veche hawaiiană, de armonizare și restabilire a echilibrului interior și exterior. În vechime, această terapie era practicată doar de vindecătorii zonei, numiți kahuna.
În mai multe culturi polineziene, exista o credință puternică: greșelile unei persoane cauzează boala. Furia, vina sau alte sentimente negative acumulate, pot duce la afecțiuni pe corpul fizic; numai identificarea și confruntarea cu aceste blocaje aduc din nou sănătatea în corpul și sufletul pacientului. Primii istorici care au cercetat obiceiurile hawaiiene au observat că se credea că o boală apare atunci când se încalcă “pono” (echilibrul universal), iar vindecarea nu se poate atinge decât după restabilirea echilibrului.
“Ho’o” este echivalentul “devenirii”, o curgere către îndeplinirea unui anumit lucru. Iar “pono” este unul din cele mai profunde concepte hawaiiene: înseamnă a trăi drept, în perfectă aliniere cu toți oamenii, locurile și lucrurile din jur, și mai les, cu tine însuți. Atunci când ”pono” este afectat, se consideră că influențează nu doar persoanele implicate, ci și strămoșii și descendenții acestora. Cultura hawaiană consideră că toate formele de viață sunt inter-conectate iar în familia extinsă a unui om (ohana) intră chiar natura și spațiul în care acesta trăiește. A trăi în “pono” înseamnă a servi întreaga creație, a fi în coordonare cu divinul și a trăi respectul și dragostea deplină, către tot ce e viu.
Termenul de Ho’oponopono definește o curățare fizică și energetică: o serie de întâlniri în familie și lucrul pe relații, însoțite de rugăciuni, făceau ca dinamica între membrii ohanei să fie re-echilibrată. Legăturile între membrii comunității sunt considerate, în această practică, extrem de importante.
Terapia ho’oponopono constă serie de acțiuni cu scop profund, fie individual, fie în cooperare. În această practică, gândurile, cuvintele, meditația, vizualizările, afirmațiile, cântecele, faptele și acțiunile se reîntorc în “pono”, în armonia inițială, și sunt folosite conștient, în scopul vindecării.
Bolul de lumină
“Orice copil primește, la naștere, un bol de lumină. Dacă are grijă de lumina primită, forța ei va crește și va putea face multe lucruri: să înoate cu rechinii, să zboare cu vulturii, să știe și să înțeleagă toate lucrurile.
Dacă însă devine invidios sau furios, el adaugă câte o piatră în bolul de lumină. Și pentru că piatra și lumina nu pot trăi în același loc, cu fiecare adăugare a unei pietre, câte un pic de lumină iese. Dacă continuă să pună pietre, va deveni de piatră. Iar piatra nu se mișcă, nu crește.
Dar dacă vrea să revină în lumină, tot ceea ce trebuie să facă este să verse toate pietrele, astfel încât lumina să revină în sufletul său. Lumina va străluci din nou spre lumea sa iar el va începe să crească din nou” – Pali Jae Lee (Ho’opono)
Știai că: una din vechile formule de salut hawaiiene este “Pehea ka la ?”, formulă ce se traduce prin “Cum e soarele ?” dar fraza are o însemnătate specială, face referință la acel bol de lumină și este de fapt un salut ce trimite la conceptul din povestea de mai sus: “Cum te ingrijești de lumina ta?”
O altă formulă străveche de salut , din cultura hawaiiană, era “Pehea kou piko ?”, tradus prin “Ce îți face (buricul) familia ? ”, o formulă ce ascunde și ea un principiu al terapiei ho’opono: buricul, considerat un centru spiritual ce face conexiunea cu părinții și strămoșii: nu suntem singuri, rupți de comunitate, ci trăim fiecare moment hrănindu-ne cu energia strămoșilor și a familiei, la fel cum un copil se hrănește prin buric, atunci când este încă în pântecul mamei.
